MENESTREL s. m. Poet și muzicant ambulant) din Franța evului mediu, care recita sau cînta versuri acompaniindu-se cu un instrument muzical (v. r a p s o d, t r u b a d u r) ; p. g e n e r. cîntăreț popular. Vestitul lăutar Dumitrache. . ., acel menestrel al tuturor veseliilor ;i întristărilor caselor boierești. . . ,povestea chiar el cum devenise om liber. GHICA, S. 634, cf. ALEXI W., ȘĂINEANU, D. U. De ce te învinge sfiala, Sprințar menestrel, să pornești Cînd sună balada în hala Castelelor muncitorești? V. ROM. august 1960, 75. - Pl.: menestreli. – Din fr. ménestrel.