MELODÍE s. f. 1. Succesiune de sunete îmbinate după regulile ritmului și ale modulației, pentru a alcătui o frază muzicală. V. m u z i c ă. Toate coardele deodată lovindu-se, o răsunare oarecari dau, însă vreo melodie tocmită și după pravilele muzicăi alcătuită, nicicum nu se aude. CANTEMIR. IST. 33 Melodie, urmarea sunetilor sau a glasurilor după care iesi un cîntec. VÎRNAV, l. 137^v/14. El se opri din cale și ascultă cu mare atențiune frumosul cîntic. . . a căruia melodie. . . produse în inima lui un efect extraordinar. FILIMON, O. 1, 115. I se păru, un moment, că se află în grădina cea încîntată a Armidei, unde, din fiecare frunză, iese cîte o melodie. GANE, N. 1, 34. Din casă veneau valuri de melodie. IBRĂILEANU, A. 126, cf. PAMFILE, C. Ț. 14. Cîntau toate patru, încercînd parcă să-și încălzească trupurile cu melodia fierbinte a cîntecului revoluționar. V. ROM. martie 1 954, 132. ♦ P. ext. Succesiune de fraze muzicale ; compoziție, cîntec. De la crîșmâ veneau melodii de armonică și chiotele flăcăilor îndrăgostiți. DUNĂREANU, CH. 72. Cîntec înseamnă melodie, arie; un brîu e un cîntec, o mărunțică e un cîntec. PAMFILE, C. Ț. 14. Apoi Briceag reîncepe mai aprins, strîmbîndu-se uneori la Holbea, alteori la Găvan, cu deosebire cînd schimbă melodia. REBREANU, I. 12. Începu a cînta o melodie misterioasă, care avea ceva din șoaptele pădurii la strecurarea vîntului. SADOVEANU, O. VI, 350, cf. X, 53. Oamenii muncii cer compozitorilor. . . să colaboreze cu poeții în așa fel încît melodiile lor să aibă la bază poezii clare, simple și expresive. CONTEMP. 1953, nr. 349, 2/2, cf. ib. nr. 350, 1/5. ◊ F i g. Vai, de atunci îmi pare lumea și mai tristă Viața-i melodie funerară. BACOVIA, O. 78. ♦ F i g. Sonoritate plăcută; muzicalitate, armonie. Eminescu a realizat în versurile lui o melodie interioară pentru care textul apare ca un libret. SADOVEANU, E. 80. 2. Modulație a vocii în timpul vorbirii; intonație. Glasul are ceva din melodia cu care trebuie să-și fi cetit altă dată Sophocle versurile. PETICĂ, o. 297. - Pl.: melodii. – Din ngr. μελωδία, it. melodia, fr. mélodie.