melisă sf [At: (a. 1766) IORGA, S. D. XII, 81 / V: (îrg) melis / A și: mei~ / Pl: -se / E: lat melissa, fr melisse, ngr μέλισσα] 1 Plantă meliferă cu flori albe plăcut mirositoare, mult căutate de albine, cu frunze ovale folosite în medicină pentru calitățile lor stimulente și antispasmodice Si: roiniță, (reg) mătăcină (Melissa officinalis). 2 (Bot; rar, șîc ~-turcească) Mătăcină (Dracocephalum Moldavica). 3 (îs) Apă de ~ Băutură aromatică, cu utilizări medicinale, obținută prin fierberea frunzelor de melisă (1, 2) în apă sau vin. 4 Băutură alcoolică aromată, folosită în medicina populară, obținută prin fermentarea frunzelor de melisă (1, 2).