mehmendar sm [At: (a. 1806-1807) IORGA, S. D. VI, 197 / V: maiman~, meiman~, meim~ / Pl: ~i / E: tc mihmandar] (Tcî) 1 (îf meimendariu) Ofițer turc care însoțea pe domnul român numit de Poartă la plecarea acestuia din Constantinopol spre țară. 2 Boier care avea grijă de călătoria noului domn român de la Constantinopol până în țara noastră. 3 (Pgn) Boier sau funcționar care însoțea în călătorie pe domn sau pe o persoană oficială ori de rang mare și se îngrijea de găzduirea ei. 4 Comisar special însărcinat cu aprovizionarea.