MEGIEȘÉSC, -EÁSCĂ adj. (Învechit) Care aparține megieșilor, privitor la megieși, de megieș. Îndemna și sfătuia, de arme și de războia cu alalți greci să nu să apuce, nici pre frumuseațe unii muieri să schimbe dragostea frățască și megieșască. CANTEMIR, HR. 93. Fiind această fîntînă. . . pe moșie megieșească (a. 1 744). IORGA, ap. TDRG. Sînt multe moșii megiieșăști și multe feluri dă negoțuri (a. 1819). DOC. EC. 227. Suhat sau chirii să nu li să ia măcar veri pe ce moșie ar fi: domnească, mănăstirească, boierească sau megieșească (a. 1825). ib. 348. Despre proprietatea aceștii moșii să va cunoaște că este megieșească (a. 1836). ib. 646. - Pronunțat: -gi-e- – Pl.: megieșești.. – Megieș + suf. -esc.