megieșesc, ~ească a [At: CANTEMIR, HR. 93 / P: ~gi-e~ / Pl: ~ești / E: megieș + ~esc] (Înv) 1-2 Care aparține megieșilor (1-2). 3-4 Referitor la megieși (1-2). 5-6 De megieș (1-2).

2) megieșésc (mă) v. refl. (d. megiaș; sîrb. meğašiti, a mărgini). Mă mărginesc, mă învecinez. V. intr. Vechĭ. A megieși, a fi vecin cu cineva.

1) megieșésc, -eáscă adj. De megiaș. Cp. cu urieșesc.

megieșa v vz megieși

megieși vir [At: (a. 1650-1675) GCR I, 189/7 / V: (cscj) ~șa / P: ~gi~e~ / Pzi: ~șesc / E: megieș] (Îrg) A se învecina.

MEGIEȘI, megieșesc, vb. IV. Refl. reciproc. (Regional) A se învecina, a se mărgini. Pe șesul unde se megieșesc plășile Prutul de Sus, Coșula și Bașăul, se află satul Cordărenii. ODOBESCU, S. II 174. Plaiul Șarului este un munte în comuna Șaru Dornei, ce se megieșește cu comuna Neagra Șarului. ȘEZ. II 41.

megieșesc (înv., reg.) (desp. -gi-e-) adj. m., f. megieșească; pl. m. și f. megieșești

megieșesc (pop.) (-gi-e-) adj. m., f. megieșească; pl. m. și f. megieșești

megieșesc adj. m. (sil. -gi-e-), f. megieșească; pl. m. și f. megieșești

megieși (a se ~) (înv., reg.) (desp. -gi-e-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă megieșesc, 3 sg. se megieșește, imperf. 1 sg. mă megieșeam; conj. prez. 1 sg. să mă megieșesc, 3 să se megieșească; imper. 2 sg. afirm. megieșește-te; ger. megieșindu-mă

!megieși (a se ~) (înv., reg.) (-gi-e-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se megieșește, imperf. 3 sg. se megieșea; conj. prez. 3 să se megieșească

megieși vb. (sil. -gi-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. megieșesc, imperf. 3 sg. megieșea; conj. prez. 3 sg. și pl. megieșească

MEGIEȘESC adj. v. învecinat, limitrof, mărginaș, vecin.

megieșesc, -ească adj. (înv.; despre țări, teritorii etc.) v. Învecinat. Limitrof. Mărginaș. Vecin.

megieșesc adj. v. ÎNVECINAT. LIMITROF. MĂRGINAȘ. VECIN.

MEGIEȘI vb. v. învecina, mărgini.

megieși vb. IV. refl. (înv. și reg.; despre oameni, popoare, țări, teritorii etc.; urmat de determ. introduse prin prep. „cu”) v. Învecina. Mărgini.

megieși vb. v. ÎNVECINA. MĂRGINI.

MEGIEȘESC adj. (Mold., ȚR) Privitor la megieși. A: Îndemna și sfătuia de arme și de războiu cu alalți greci să nu să apuce, nici pre frumuseațe unii muieri să schimbe dragostea frățască și megieșască. CANTEMIR, HR. Că acolo boi sînt mulți și mari și-i duc și pre la alte margini megieșăști foarte mulți. COSM 1766, 185^v. Etimologie: megieș + suf. -esc. Vezi si megieș, megieși, megieșie, megieșită.

MEGIEȘA vb. v. megieși.

MEGIEȘI vb. (Mold.) A se învecina. Și aceste pentru mai deschise lucruri și a crailor leșești cu care se megieșează țeara noastră macar pe scurt am scris aice. N. COSTIN. Toate davalele ori cîte ar fi avut tătarii a cere la moldoveni seau moldovenii la tătari de cînd megieșesc ei cu moldovenii si pînă acum. PSEUDO-AMIRAS; cf. AXINTE URICARIUL. Variante: megieșa (N. COSTIN; PSEUDO-AMIRAS). Etimologie: megieș + suf. -i.. Vezi și: megieș, megieșesc, megieșie, megieșită.

MEGIEȘÉSC, -EÁSCĂ adj. (Învechit) Care aparține megieșilor, privitor la megieși, de megieș. Îndemna și sfătuia, de arme și de războia cu alalți greci să nu să apuce, nici pre frumuseațe unii muieri să schimbe dragostea frățască și megieșască. CANTEMIR, HR. 93. Fiind această fîntînă. . . pe moșie megieșească (a. 1 744). IORGA, ap. TDRG. Sînt multe moșii megiieșăști și multe feluri dă negoțuri (a. 1819). DOC. EC. 227. Suhat sau chirii să nu li să ia măcar veri pe ce moșie ar fi: domnească, mănăstirească, boierească sau megieșească (a. 1825). ib. 348. Despre proprietatea aceștii moșii să va cunoaște că este megieșească (a. 1836). ib. 646. - Pronunțat: -gi-e- – Pl.: megieșești.. – Megieș + suf. -esc.

MEGIEȘA vb. I v. megieși.

MEGIEȘÍ vb. IV. R e f l. și (rar) i n t r a n z. (Învechit și regional) A se învecina, a se mărgini. Ce s-au lucrat în dzilele lor și a părților streine care să megieșesc cu aceaste țări (a. 1 650-1675). GCR I, 189/7. Și aceste pentru mai deschise lucruri și a crailor leșești cu care se megieșează țeara noastră macar pe scurt am scris aice. N. COSTIN, LET. I A, 29/7. Toate davalele ori cîte ar fi avut tătarii a cere la moldoveni seau și moldovenii la tătari de cînd megieșesc ei cu moldovenii și pînă acum. AMIRAS, LET.² III, 173. Și cele mai selbatece locuri ale țării le-au domes- nicit cu locuință de familii, nu numai a țărilor ce se megieșesc, ce și acelor mai depărtate (a. 1768). URICARIUL, I, 339. A sa stăpînire să megieșe cu aceia a prensului [= prințului]. CRITIL, 83/16. Moșia sfintei mănăstiri Golia. . . ce se megieșește. . . cu via d-sale paharnicul Toma (a. 1 811). URICARIUL, X, 119. Crăiia sa să megieșaște cu a mea. BELDIMAN, N. P. II, 49/14. Județul Mehedinți. . . se megieșește cu Banatul și Transilvania. I. IONESCU, M. 21, cf. id. D. 9. Pe șesul unde se megieșesc plășile Prutul-de-Sus, Coșula și Bașăul se află satul Cordărenii. ODOBESCU, S. II, 174. Plaiul Șarului este un munte în comuna Șaru Bornei ce se megieșește cu comuna Neagra Șarului. ȘEZ. II, 41, cf. A V 18, IX 3. - Pronunțat: -gi-e-. – Prez. ind.: megieșesc. – Și: megieșa vb. I. V. megieș.