MEFISTOFELIC, -Ă adj. (Livresc) Diabolic, drăcesc; perfid. Alb apoi de nesomn și cu un zîmbet mefistofelic, apărea și el o dată cu soarele pe deal, ca să se bucure de isprava ce făcuse. ANGHEL, PR. 83. Arcul sprîncenelor era lung, dens și cu o zburlire mefistofelică. TEODOREANU, M. II, 72. ◊ (Adverbial) Și-a îndreptat mefistofelic, spre buzele plesnite de ariditatea atîtor suspine, un deget. KLOPȘTOCK, F. 230. Dragul meu – zise Nicoară zîmbind mefistofelic – asta. . . e cu totul altceva. BENIUC, M. C. I, 434. - Pl.: mefistofelici, -ce. – Din fr. méphistophélique.