2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEDIERE, medieri, s. f. Mijlocire, mediație. [Pr.: -di-e-] – V. media.

MEDIERE, medieri, s. f. Mijlocire, mediație. [Pr.: -di-e-] – V. media.

mediere sf [At: ODOBESCU, S. I, 267 / P: ~di-e~ / V: (nob) mezi~ / Pl: ~ri / E: media] 1 Intervenție pentru realizarea unei înțelegeri între două sau mai multe părți adverse Si: mijlocire (1), (înv) mediație (1). 2 Demersuri oficiale pentru a preveni sau a pune capăt ostilităților dintre două sau mai multe state Si: (înv) mediație (2).

MEDIERE s.f. Acțiunea de a media; mediație. [Pron. -di-e-. / < media].

MEDIA1, mediez, vb. I. Tranz. A mijloci o înțelegere între două sau mai multe părți adverse, a face demersuri oficiale pentru a preveni sau pentru a pune capăt ostilităților dintre două sau mai multe state; a face un act de mediație. [Pr.: -di-a] – Din lat. mediare.

media vti [At: LM / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: lat mediare] 1 (Rar) A mijloci o înțelegere între două sau mai multe părți adverse. 2 A face demersuri oficiale pentru a preveni sau a pune capăt ostilităților dintre două sau mai multe state.

MEDIA, mediez, vb. I. Tranz. A mijloci o înțelegere între două sau mai multe părți adverse, a face demersuri oficiale pentru a preveni sau pentru a pune capăt ostilităților dintre două sau mai multe state; a face un act de mediație. [Pr.: -di-a] – Din lat. mediare.

MEDIA, mediez, vb. I. Intranz. A mijloci între două sau mai multe părți adverse pentru o înțelegere, a face demersuri oficiale pentru a preveni sau pentru a pune capăt ostilităților dintre două sau mai multe state. – Pronunțat: -di-a.

MEDIA vb. I. intr. A mijloci o înțelegere; a face demersuri în vederea aplanării sau a prevenirii unui conflict dintre două sau mai multe state. [Pron. -di-a. / < lat. mediare].

MEDIA vb. intr. a mijloci, a face un act de mediație. (< lat. mediare)

A MEDIA ~ez tranz. (înțelegeri, acorduri între părți) A interveni în calitate de intermediar pentru a înlesni; a pune la cale, contribuind la realizare; a mijloci. [Sil. -di-a] /<lat. mediare

*mediéz v. tr. (d. mediŭ; it. mediare; lat. mediare înseamnă „a împărți în doŭă, a fi la mijloc”). Mijlocesc, stabilesc un acord între alțiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mediere (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. medierii; pl. medieri

mediere (-di-e-) s. f., g.-d. art. medierii; pl. medieri

mediere s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. medierii; pl. medieri

media1 (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. mediez (desp. -di-ez), 3 media, 1 pl. mediem; conj. prez. 1 sg. să mediez, 3 să medieze; ger. mediind (desp. -di-ind) corectat(ă)

media2 (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 mediază, 1 pl. mediem (-di-em); conj. prez. 3 să medieze; ger. mediind (-di-ind)

media vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. mediez, 3 sg. și pl. mediază, 1 pl. mediem (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. medieze; ger. mediind (sil. -di-ind)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MEDIERE s. intermediu, mediație, mijlocire. (~ lui s-a dovedit necesară.)

MEDIERE s. intermediu, mediație, mijlocire. (~ lui s-a dovedit necesară.)

MEDIA vb. a intermedia, a se interpune, a mijloci, (rar) a negocia.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MEDIÉRE s. f. Mediație. Prin mezierea Austriei, puterile luptătoare începu a înclina spre pace. ODOBESCU, S. I, 267. ▭ Mediere între două părți beligerante. - Pronunțat: -di-e-. – Pl.: medieri. - Și: (neobișnuit) meziére s. f. V. media.

MEDIA vb. I. Tranz. și intranz. (Rar) A mijloci o înțelegere între două sau mai multe părți adverse, a face demersuri oficiale pentru a preveni sau a pune capăt ostilităților dintre două sau mai multe state. Cf. LM, DL, DM. - Pronunțat: -di-a. – Prez. ind.: mediez. – Din lat. mediare.

Intrare: mediere
  • silabație: me-di-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mediere
  • medierea
plural
  • medieri
  • medierile
genitiv-dativ singular
  • medieri
  • medierii
plural
  • medieri
  • medierilor
vocativ singular
plural
meziere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: media (vb.)
  • silabație: me-di-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • media
  • mediere
  • mediat
  • mediatu‑
  • mediind
  • mediindu‑
singular plural
  • media
  • mediați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mediez
(să)
  • mediez
  • mediam
  • mediai
  • mediasem
a II-a (tu)
  • mediezi
(să)
  • mediezi
  • mediai
  • mediași
  • mediaseși
a III-a (el, ea)
  • media
(să)
  • medieze
  • media
  • medie
  • mediase
plural I (noi)
  • mediem
(să)
  • mediem
  • mediam
  • mediarăm
  • mediaserăm
  • mediasem
a II-a (voi)
  • mediați
(să)
  • mediați
  • mediați
  • mediarăți
  • mediaserăți
  • mediaseți
a III-a (ei, ele)
  • media
(să)
  • medieze
  • mediau
  • media
  • mediaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mediere, medierisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi media DEX '09 DEX '98 DN

media, mediezverb

  • 1. A mijloci o înțelegere între două sau mai multe părți adverse, a face demersuri oficiale pentru a preveni sau pentru a pune capăt ostilităților dintre două sau mai multe state; a face un act de mediație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: mijloci
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.