mediere sf [At: ODOBESCU, S. I, 267 / P: ~di-e~ / V: (nob) mezi~ / Pl: ~ri / E: media] 1 Intervenție pentru realizarea unei înțelegeri între două sau mai multe părți adverse Si: mijlocire (1), (înv) mediație (1). 2 Demersuri oficiale pentru a preveni sau a pune capăt ostilităților dintre două sau mai multe state Si: (înv) mediație (2).

MEDIERE s.f. Acțiunea de a media; mediație. [Pron. -di-e-. / < media].

meziere sf vz mediere

mediere (desp. -di-e-) s. f., g.-d. art. medierii; pl. medieri

mediere (-di-e-) s. f., g.-d. art. medierii; pl. medieri

mediere s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. medierii; pl. medieri

MEDIERE s. intermediu, mediație, mijlocire. (~ lui s-a dovedit necesară.)

MEDIERE s. intermediu, mediație, mijlocire. (~ lui s-a dovedit necesară.)

MEDIÉRE s. f. Mediație. Prin mezierea Austriei, puterile luptătoare începu a înclina spre pace. ODOBESCU, S. I, 267. ▭ Mediere între două părți beligerante. - Pronunțat: -di-e-. – Pl.: medieri. - Și: (neobișnuit) meziére s. f. V. media.

MEZIÉRE s. f. v. mediere.