MÉDIC1, medici, s. m. Persoană care profesează medicina (1) pe baza unor studii superioare de specialitate; specialist în medicină; doctor. – Din lat. medicus.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MÉDIC2, -Ă, medici, -ce, adj. Care aparține mezilor (și perșilor), privitor la mezi (și la perși). – Din med.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MÉDIC ~ci m. Specialist în medicină; doctor. /<lat. medicus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MEDIC- v. medico-.
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MÉDIC s.m. Persoană care practică medicina, având studii superioare de specialitate; doctor. [< lat. medicus].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MÉDIC1 s. m. persoană care profesează medicina; doctor. (< lat. medicus)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MEDIC2(O)- elem. „medic(ină), medical”. (< fr. médic/o/-, cf. lat. medicus, medic)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MÉDIC adj. v. medical.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MÉDIC s. v. doctor.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
médic (médici), s. m. – Doctor. It. medico. – Der. medical, adj., din fr. médical; medicină, s. f., din fr. médicine; medicinal, adj., din fr. médicinal; medicament, s. n., din fr. médicament; protomedic, s. m. (primul medic al Curții, șeful serviciilor sanitare, funcție desființată în 5 septembrie 1859), cu pref. proto-.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
médic (referitor la mezi) adj. m., pl. médici; f. sg. médică, pl. médice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
médic s. m., pl. médici
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
feméie-médic s.f. (med.) Doctoriță ◊ „Destoinica muncitoare, harnica țărancă, iscusita cercetătoare, femeia-inginer, femeia-medic, femeia-profesor și, în același timp, femeia-soție și mamă, în toate aceste ipostaze, femeia din țara noastră se face prețuită și respectată.” Sc. 7 III 76 p. 1; v. și femeie-țăran(că) (din femeie + medic; cf. fr. femme-médecin; DMN 1961)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
médic-cetățeán s.m. Medic interesat de activitatea obștească ◊ „Medic-cetățean” (titlu de articol dedicat doctorului I.B., propus candidat al F.D.P.) Sc. 14 I 61 p. 5 (din medic + cetățean; Fl. Dimitrescu în LR 4/62 p. 367)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CATERINA DE MEDICI (1519-1589), fiica lui Lorenzo II de Medici, soția lui Henric II, regele Franței, regentă (1560-1563) în timpul minoratului fiului ei Carol IX. În timpul domniei fiilor săi Francisc II, Carol IX și Henric III a exercitat o influență însemnată asupra politicii interne și externe a statului francez.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RĂZBOAIELE MEDICE, denumire a conflictelor armate desfășurate între anii 500 și 449 î. Hr. pentru hegemonie în bazinul oriental al Mării Mediterane, între statele grecești pe de o parte și Imp. Persan pe de altă parte. Terminate cu victoria grecilor. V. Grecia antică.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink