MEDIÁȚIE, mediații, s. f. Acțiunea de a media; mediere, mijlocire; intervenție a unui stat, a unei organizații internaționale ori a unei persoane oficiale pentru rezolvarea pașnică a conflictelor dintre state, luând parte la tratative și uneori formulând propuneri. [Pr.: -di-a-] – Din fr. médiation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MEDIÁȚIE s.f. Intervenție făcută între doi adversari pentru a-i împăca, pentru a-i face să se înțeleagă; mediere, mijlocire. [Gen. -iei, var. mediațiune s.f. / cf. fr. médiation, lat. mediatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MEDIÁȚIE s. f. acțiunea de a media; mediere. ◊ intervenție a unui stat, a unei organizații internaționale, unei persoane oficiale în vederea aplanării sau prevenirii unui conflict. (< fr. médiation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MEDIÁȚIE s. v. mediere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mediáție s. f. (sil. -di-a-ți-e), art. mediáția, (sil. -ți-a), g.-d. art. mediáției; pl. mediáții, art. mediáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink