MAȘINAL, -Ă adj. 1. (Despre acțiuni, gesturi etc. ale oamenilor! Care se face mecanic. automat, inconștient. Cf. NEGULICI, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W., DL, DM. ◊ (Adverbial) Ne uităm mahinal în jurul nostru. I. NEGRUZZI, S. III, 414. Se așeză la un birou încărcat de hîrțoage și mașinal începu să adune, să scadă și să combine fel de fel de cifre. REBREANU, I. 210, cf. 297, id. R. II, 254. Începu să-și pună gulerul, mașinal, cu gîndurile aiurea. C. PETRESCU, A. 390, cf. 278. Mona a rămas în mână cu pachetul care i l-a întins profesorul și pe care ea l-a primit mașinal. SEBASTIAN, T. 364. Domnul zîmbea ironic, trăgîndu-și mașinal manșetele. TEODOREANU, M. II, 17. Felix. . . luă mașinal mîna rece și subțire. CĂLINESCU, E. O. I, 39. Mușcă mașinal, dar nu izbuti să mestece. T. POPOVICI, S. 9, cf. 84, 203, 401. Privi mașinal la un ceas mare dintr-o vitrină. V. ROM. septembrie 1955, 139. 2. Care este caracteristic unei mașini (I), propriu mașinii. Roțile pocneau tot mai des peste încrucișări, treceau de pe o linie pe alta cu o siguranță mașinală. REBREANU, R. I, 13. – Pl.: mașinali, -e. – Și: (învechit) machinál, -ă (COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W.), mahinál, -ă adj. – Din fr. machinal. – Pentru variante, cf. machină.