MAZÉTĂ s. f. Jucător prost, neîndemînatic (mai ales la jocul de cărți). Greșeală nu se încăpea la joc; de altfel vinovatul era pus în rîndul mazetelor. GANE, N. III, 165. Joci cărți și rîd toti de tine ca de o mazetă. CARAGIALE, O. I, 227. - Pl. : mazete. – Din fr. mazette.