MAUS subst. Numele unui joc de cărți. Apoi s-a învîrtit un maus. CARAGIALE, ap. ȘĂINEANU, D. U., cf. SĂGHINESCU, V. 60. Petrecerea, întreruptă pentru o clipă, își urmă cursul mai departe: care jucau maus, care preferans. HOGAȘ, DR. II, 68. Mai o excursie, mai un pocheraș ori un maus. C. PETRESCU, Î. II, 244. Gîndi cu ură la tot ce lăsase înapoi: bîrfelile și spionajul cucoanelor adunate la ceai și la maus. id. C. V. 10. În primul și al doilea salon, erau cîteva mese de maus, stos, șaizeci și șase. V. ROM. august 1 960, 55. – Pl.: mausuri. – Din. germ. Maus.