MATERIALIZÁRE s. f. 1. Acțiunea de a (s e) m a t e r i a l i z a și rezultatul ei; concretizare. Cf. NEGULICI, COSTINESCU. Forma de materializare a gîndirii umane nu este ceva făcut, adăugat unui conținut; ea decurge ca o necesitate obiectivă din însuși miezul ideilor pe care le exprimă. VARLAAM-SADOVEANU, 139. ♦ Formă concretă de manifestare a unei idei abstracte; concretizare. Fiecare din acești oameni. . . și-au întocmit în tinerețe un caiet, ca o materializare a aspirațiilor lor, în care au scris tot ce au auzit și le-a plăcut. BOGZA, C. O. 275. 2. Reprezentare concretă a unui punct geometric. Materializarea unui punct geodezic printr-o bornă sau o baliză, DP. – Pronunțat: -ri-a-. – Pl: materializări. – V. materializa.