MARTINGÁLĂ s. f. 1. Curea de la frîul calului prinsă cu un capăt de chingă și cu altul de botnița căpețelei. Cf. NEGULICI, COSTINESCU, ȘĂINEANU, D. U. Echilibru prin înfrîiere se obține limitînd mișcările capului și gâtului. . . cu ajutorul. . . martingalei. ENC. VET. 249. 2. Bară de metal în formă de suliță care se fixează dedesubtul bompresului și care susține lanțul de întăritură al acestuia. Cf. LTR. 3. (La unele jocuri de noroc) Fel de a juca constînd în dublarea mizei; p. e x t. sistem (propriu) de joc urmărit cu perseverență de cineva. Cf. ȘĂINEANU, D. U., CADE. De atunci trăia „împrumutînd” de la Zoe bani, pe care avea să-i restituie odată și odată, cînd va izbuti martingala. C. PETRESCU, Î. I, 96. – Pl.: martingale. – Din fr. martingale.