MARSUPIAL, -Ă adj., s. n. 1. Adj. (Despre unele mamifere) Care se caracterizează prin faptul că femelele au o pungă ventrală în care își țin puii după naștere. Aice se găsăsc urme de păsări, animale marsuipiale și batracene. COBÎLCESCU, G. 77/19, cf. LM. 2. S. n. (La pl.) Ordin de mamifere marsupiale (1); (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. Cf. BARCIANU, ALEXI, W. – Pronunțat: -pi-al. – Pl.: marsupiale. - Și: (neobișnuit) marsuipial, -ă adj., s. n. – Din fr. marsupial.