MARINATĂ s. f. 1. Mîncare (în special de pește) preparată cu un sos condimentat. Tot feliul de marfă. . . pește de mare, marinaturi, tot feliul de scoice. CN (1830), 140²/2. Birtașul întrebă. . . dacă lui Don Chișot îi place marinata. HELIADE, D. C. 15/20. Și-ți aștern la poale toate putinile cu icre, cu măsline, toate chiupurile cu marinate. NEGRUZZI, S. III, 56. Pe masă erau rînduite o mulțime de farfurii cu mezelicuri de tot felul: marinată de stacoji, farfurioare mai mici cu icre proaspete de morun. FILIMON, O. I, 186. Mai mult se fac marinatele. . . de morun și nisetru. ANTiPA, P. 712. Produsele coloniale: cafe. . ., icre, sărături, marinaturi, tutun. N. A. BOGDAN, C. M. 134. Se mîncase mărinaturi de crap. BUL. FIL. V, 25. Marinată de orice fel de pește, în cutii de tinichea. NICA, L. VAM. 149, cf. H II 64. 2. Zeamă condimentată în care se pune carnea (de vînat) spre a se frăgezi. V. saramură. Cf. ȘĂINEANU, D. U. - PL: (1) marinate și (învechit) marinaturi. – Și: (prin adaptare la sistemul fonetic popular) mărinátă, (învechit) marinádă (MAN. SĂNĂT. 40, COSTINESCU) s. f. - Din ngr. μαρινάτο(ν), it. marinato. – Marinadă < fr. marinade, germ. Marinade.