MARGRAF, margrafi, s. m. Titlu purtat în orînduirea feudală de unii demnitari sau nobili feudali germani, ale căror țări erau (sau fuseseră cîndva) mărci³. Prințișorii și margrafii nemțești... voiră să țină și ei haite luxoase de vînătoare. ODOBESCU, S. III 142. – Variantă: marcgraf (CONTEMPORANUL, II 247) s. m.