MARGHIOL adj. (Mold., ȚR) Șiret, șmecher, viclean; intrigant. A: Era iote și gata la răspunsuri și afară din iscusirea minții era și marghiol și viclean. BERTOLDO 1779; .cf- NCCD (gl.). ♦ (Substantival) Putea zice vizirul... cum că au fost omul acela un marghiol den Țarigrad și i-au spus menciuni. M. COSTIN. B: Premenind sfaturile celor marghioli, nu vor face mîinile lor adevăr. BIBLIA (1688). Să lucredză, de marghioli, a găti arme cu mincinos meșteșug. FN; cf. ANON. CANTAC. ♦ (ȚR) Ușuratic. (Substantival). Cu cîțiva marghioli blestemați și de minte striini ...viața lui își petrecea. R. GRECEANU. ♦ (ȚR) Isteț, abil (Substantival). Marghiolul, realele viind, să ascunse, iară cei fără de minte mergînd, pagubă vor plăti. BIBLIA (1688). Etimologie: ngr. margiolos. Cf. tc. maryol. Vezi și marghiolie. Cf. a l n i c, a m ă g e l n i c, amăgeu, balamut, celarnic, celuitor, h a m i ș, h î t r u (2), înceluitor, măiestreț, opăcitor, șugubăț (2), ș u v e a l n i c, t e l p i z.