MARGHIÓL, -OÁLĂ, marghioli, -oale, adj. (Reg.) Deștept, isteț; p. ext. șmecher, șiret, ștrengar; ușuratic. – Din ngr. marghiólos.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MARGHIÓL ~oálă (~óli, ~oále) reg. Care manifestă agerime și deșteptăciune; isteț. /<ngr. marghiólos
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MARGHIÓL adj. v. ager, arătos, chipeș, deștept, dibaci, frumos, inteligent, iscusit, isteț, îndemânatic, priceput, șiret, șmecher, viclean.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MARGHIÓL s. v. chin, frământare, zbatere, zbucium, zbuciumare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

marghiól (marghióli), s. m. – 1. Impostor, șmecher. – 2. Donjuan, crai. – Mr. marγiol. Ngr. μαργιόλος (Roesler 572; Meyer 260; Cihac, II, 673), cf. tc. mariol, din it. mariuolo. Sec. XVII. – Der. marghioli, vb. refl. (a se fandosi), cf. ngr. μαργιολεύω; marghiolie, s. f. (fandoseală), cf. ngr. μαργιολία.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

marghiól adj. m. (sil. -ghiol), pl. marghióli; f. sg. margioálă, pl. marghioále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink