MARÉE s. f. (Mai ales la pl.) Mișcare alternativă de înaintare (v. f l u x) și de retragere (v. r e f l u x) a apelor mării, care se datorește mai ales atracției lunii și a soarelui. Cf. ALEXI, W. S-au brevetat. . . invențiuni referitoare la captarea forței valurilor și mareelor. ENC. TEHN. I, 288. Mareele. . . sînt, deci, oscilații enorme ale apei marine a Pămîntului. MARIAN-ȚIȚEICA, FIZ. I, 125, cf. 122. ◊ F i g. Vara am călătorit, am cetit, am făcut cunoștințe noi, și toamna, cînd se împlinea anul, mareele mele sufletești se liniștiră, iar astrul ce le provoca intră în ultimu-i pătrar. GALACTION, O. 105. - Pl.: maree. – Din fr. marée.