MARDÍ vb. IV. T r a n z. (Argotic) A trage cuiva o bătaie (zdravănă). V. a t i n g e. Cf. PAMFILE, J. II, 153. Mai zi o dată, stimabile, că te-am mardit! îl amenință de la spate un glas de bas profund. C. PETRESCU, C. V. 101, cf. GR. S. VII, 118, BL XIII, 116, com. din ȚEPEȘ VODĂ – MEDGIDIA. – Prez. ind.: mardesc. – Din țig. mardo (participiul lui mar-).