marafet sn [At: (a. 1776) URICARIUL, XIX, 346 / V: (înv) ~rif~ / Pl: ~uri / E: ngr μαραφέτι, tc marifet] 1 (Înv) Iscusință. 2 (Înv) Profesie. 3 (Înv; lpl) Acțiuni, manevre care dovedesc iscusință, virtuozitate. 4 (Înv; precedat de pp „de” și urmat de un genitiv) Procedeu iscusit. 5 (Înv; ccr) Dispozitiv ingenios Si: (pop) meșteșug. 6 (Înv; dep) Înșelătorie. 7 (Fam; dep; mpl) Diverse lucruri mărunte și lipsite de importanță Si: chițibușuri, dichisuri, fleacuri, nimicuri. 8 (Dep; mpl) Mofturi. 9 (Reg) Ghidușie.