MANIFESTAȚIE s. f. 1. Manifestare (1). Manifestația publică asentimentului de admirare. CALENDAR (1857), 64. Amenințările ei se schimbară în manifestații de bucurie, BOLINTINEANU, O. 269. Această clasificare trebuie să corespundă în totul realității lucrurilor, adică să cuprindă toate manifestațiunile vieții noastre sociale. PETICĂ, O. 468. Catastihul de la 1742 confirmă în totul constatarea. . . care reiese din o sumă de manifestațiuni bolnăvicioase ale vieții noastre din acel timp. BUL. COM. IST. I, 219. 2. Demonstrație (publică) de masă. Manifestație muncitorească. SAHIA, N. 41. Astăzi a avut loc o manifestație publică. BUL. FIL. VI, 14. Pe străzile Bucureștilor se desfășoară o manifestație care surprinse și pe Tudor și pe membrii guvernului. OȚETEA, T. V. 230. Grandioasele manifestații de 1 Mai ale maselor largi populare se desfășoară sub semnul luptei pentru pace. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2651. Pentru manifestațiile care vor urma, fiecare șef de ceată va lua mîine. . . cîte un steag. V. ROM. decembrie 1954, 92. Va trebui să participăm la manifestațiile pregătite de noi. BENIUC, M. C. I, 91, cf. 18. - Pl.: manifestații. – Și: (rar) manifestațiúne s. f. – Din fr. manIfestation.