2 intrări
17 definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (5)
- etimologice (1)
- altele (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MANICHIURĂ, manichiuri, s. f. Îngrijire specială dată unghiilor de la mâini prin tăierea și pilirea lor, urmată de curățarea pielițelor (și de lăcuire). – Din germ. Manikür, Maniküre. Cf. fr. manucure, manicure „manichiuristă”.
manechiură sf vz manichiură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
manichiură sf [At: L. ROM. 1959, nr. 1, 55 / V: mânec~ / Pl: ~ri / E: fr mannucure, manicure] Îngrijire specială a unghiilor de la mâini.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MANICHIURĂ, manichiuri, s. f. Îngrijire specială dată unghiilor de la mâini prin tăierea și pilirea lor, urmată de curățarea pielițelor (și de lăcuire). – Probabil din germ. Manikür, Maniküre. Cf. fr. manucure, manicure „manichiuristă”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MANICHIURĂ, manichiuri, s. f. Îngrijirea unghiilor de la mîini, prin curățirea și lăcuirea lor. A-și face manichiura.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MANICHIURĂ s.f. Îngrijire a mîinilor și mai ales a unghiilor de la mîini prin curățirea (și lăcuirea) lor. [Pron. -chiu-. / < fr. manucure, cf. lat. manus – mînă, cura – îngrijire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MANICHIURĂ s. f. îngrijire specială a unghiilor de la mâini. (< germ. Maniküre, fr. manucure)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MANICHIURĂ f. Îngrijire estetică a unghiilor (prin curățarea și lăcuirea lor). [G.-D. manichiurii; Sil. -chiu-] /<fr. manucure, germ. Manikür
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
manicură f. femeie care îngrijește mâinile.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
manichiura vb. ind. prez. 1 sg. manichiurez, 3 sg. și pl. manichiurează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
manichiură (desp. -chiu-) s. f., g.-d. art. manichiurii; pl. manichiuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
manichiură (-chiu-) s. f., g.-d. art. manichiurii; pl. manichiuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
manichiură s. f. (sil. -chiu-), g.-d. art. manichiurii; pl. manichiuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
manichiură
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
manicură s. f. – Îngrijire a a mîinilor. – Var. manichiură. Fr. manicure, în loc de manucure. – Der. manicura, vb. (a îngriji mîinile); manicuristă (var. manichiuristă, manichiureză), s. f. (femeie care îngrijește mîinile și unghiile).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MANECHIURĂ s. f. v. manichiură.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MANICHIURĂ s. f. Îngrijire specială dată unghiilor de la mîini. Cf. L. ROM. 1959, nr. 1, 66. Toma o urmărise de nenumărate ori pe Veronica prin geamul salonului de manichiură. PREDA, R. 73. – Pl.: manichiuri. – Și: manechiúră s. f. – Din fr. manucure, manicure „manichiuristă”.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: MDN '08, DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
- silabație: -chiu-ră
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
manichiură, manichiurisubstantiv feminin
- 1. Îngrijire specială dată unghiilor de la mâini prin tăierea și pilirea lor, urmată de curățarea pielițelor (și de lăcuire). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- A-și face manichiura. DLRLC
-
etimologie:
- Manikür, Maniküre DEX '09 MDN '00
- manucure, manicure „manichiuristă”. DEX '09 DEX '98 DN