manélă f., pl. e (ngr. manéla, d. it. manella, care vine d. mano, mînă). Sud. Drug de lemn, ca de vre-un metru și ceva, care se pune de-a curmezișu ușiĭ și se prinde în ceva pin ăuntru ca s’o ție bine încuĭată. Pîrghie de rîdicat greutățĭ. În scîndurărie, prăjină de brad lungă de vre-o 4 metri.