MANDRAGÓRĂ, mandragore, s. f. Plantă erbacee cu flori violete deschis, cu rădăcini groase, din care se extrage un tonic (Mandragora officinalis). – Din sl. manŭdragora.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MANDRAGÓRĂ ~e f. Plantă erbacee cu fructe mari și rădăcina ramificată, folosită în medicină. /<sl. manudragora
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MANDRAGÓRĂ s.f. Plantă erbacee cu rădăcină cărnoasă și ramificată ca degetele unei mâini și cu flori de culoare violet-deschis; (p. restr.) rădăcina acestei plante. [< fr. mandragore, it. mandragora, cf. lat., gr. mandragoras].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

mandragóră s. f., g.-d. art. mandragórei; pl. mandragóre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink