malotea sf [At: (a. 1824) IORGA, S. D. VI, 137 / V: mavl~, maro~, mil~, milota / Pl: ~ele / E: tc mallota, ngr μηλωτή] 1 (Îrg) Haină femeiască lungă până la pământ, de obicei căptușită cu blană scumpă, având marginile din față, gulerul și manșetele tivite cu blană. 2 Scurteică purtată de țărănci în zilele de sărbătoare Vz cațaveică, dulamă, giubea.