maiestate sf [At: (a. 1783) IORGA, S. D. XIII, 13 / V: maje~, (pop) măi~, (reg) ~tă, (înv) maiestat sm, (înv) maiastat sm / Pl: (1) ~tăți / E: lat maiestas, -atis, fr majesté, ger Majestät] 1 Suveran. 2 (Înv) Putere supremă Si: suveranitate. 3 (Urmat de un adjectiv posesiv) Termen de reverență folosit pentru a vorbi cu sau despre un monarh Vz mărie¹, înălțime. 4 Aspect grandios, care trezește admirație Si: măreție Cf maiestuos. 5 Prestanță a ținutei, a expresiei. 6 Caracter solemn, care impune respect.