magnificență sf [At: MUMULEANU, C. 9/1 / V: ~nef~, ~neficință, ~ție, ~isență, mani~, manificință / Pl: ~țe / E: fr magnificence, it magnificenza, lat magnificentia] 1 (Înv) Calitate a ceea ce este magnific Si: fast, lux, strălucire. 2 (Îs) Război de ~ Război pornit din dorința nobilimii feudale de a-și arăta luxul, bogăția, strălucirea.