MAGNETOFON s. n. Aparat de înregistrare și de reproducere a sunetelor cu ajutorul unor benzi speciale. La începutul cursului i se imprimă vocea la magnetofon, imprimare pe care el o va audia în cursul studiilor. CONTEMP. 1949, nr. 126, 10/1. Prin magnetofon se dau explicații asupra funcționării organismului. SC]NTEIA, 1952, nr. 2390. Am adus noi aparatul, magnetofonul. Imprimăm aci și retransmitem din studio. BARANGA, I. 168. - Pl.: magnetofoane. – Din fr. magnétophone.