Definiția cu ID-ul 1251096:

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAGISTRU s. m. 1. (Învechit; de obicei cu determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) Persoană care avea funcția de a supraveghea, a administra sau a comanda; grad ierarhic (în administrație, în armată etc.). V. ș e f, c o m a n d a n t. Au dobîndit dregătorie de magistru de oaste. ȘINCAI, HR. I, 98/1. Magistrul tunurilor, carele sta aproape, încă s-au omorît. id. ib. II, 117/16. I-au urmat intrarea cu această pompă: un maghistru de poliție cu oamenii lui; un număr mare de jandarmi cu săbiile scoase. AR (1829), 612/32. [Spitalul] va avea un spițer vrednic, cinstit și cu diplomă de maghistru al farmației, doi agiutători și doi laboranți, CUCIURAN, D. 97/22. 1 magistru preste cai, 1 popă, 1 paharnic, 1 prefect al mesei (stolnic). BARIȚIU, P. A. I, 6, cf. 654. Magistrul de echipagiu au fost însărcinat cu astă treabă. CALENDAR (1859), 81/14. În... congregațiune un magistru, Ugrinus, cere de la rege să i se înapoiascâ moșiile sale. XENOPOL, I. R. III, 24. ◊ Magistrul orașului = primar. Această crăiască carte fusese citită în mijlocul pieței mari de către magistrul orașului. ODOBESCU, S. I, 98. ♦ Grad ierarhic în anumite ordine religioase, militare etc. S-au suit pe tronul crăiii Poloniii... încheind aleanție cu. . . maghistrul ordinului de Livonia. ASACHI, I. 97/23. 2. (Astăzi livresc) Persoană cu pregătire specială, care instruiește pe cineva într-un anumit domeniu de activitate ; s p e c. profesor, dascăl. Ceea ce la magistri s-ar putea numi uneori nebăgare de samă, devine la școlari un sistem. MAIORESCU, CR. I, 368. Am devenit o ființă superioară magistrului meu. EMINESCU, N. 79. Mi s-a zis pe rînd magistru, doctor, culme strălucită, Și discipoli mă urmară cu voința nimicită. MACEDONSKI, O. I, 271. Nu m-ai luat cumva c-un plan subțire Mai adineaori, cînd ziceai, Magistre, Că iadul nu-i decît o-nchipuire? TOPÎRCEANU, B. 93. Ca și magistrul nostru, nu puteam rezista dorinții și plăcerii de a le împărtăși... că, pentru a prinde pește, este nevoie mai mult de pește decît de undiță. SADOVEANU, O. IX, 367. ◊ Fig. Natura iaste prea înțelept maghistru. ȚICHINDEAL, F. 62/1. ♦ Meșter. Au cumpărat lemne de la împărații Tirului și a Sidonului și maghistrii (maistorii) de la dînșii au cerut. TEODOROVICI, I. 3/21. – Pl.: magistri. – Și: (învechit) magíster (NEGULICI, COSTINESCU), maghistru s. m. – Din lat. magister. Cf. germ. M a g i s t e r.