MACHIAJ s. n. Acțiunea de a (s e) m a c h i a și rezultatul ei; machiere. V. g r i m ă. Machiajul se făcea în văzul tuturor, contemp. 1955, nr. 464, 2/3. Toate personajele care apar în această piesă să poarte un machiaj puternic, T februarie 4. Totul, pînă și machiajul actorilor, concură, prin mijloacele grotescului, la satirizarea. . . unor tare ale societății vremii. ib. ianuarie 90, cf. L 1963, nr. 130, 10/1. – Pronunțat: -chi-aj. – Pl.: machiaje. – Din fr. maquillage.