MĂTREAȚĂ s. f. I. Părticele de epidermă de culoare albicioasă, care se desprind de pe pielea capului. ♦ Spec. Pitiriazis. II. 1. (Bot.) Mătasea-broaștei. 2. (Reg.) Plantă erbacee cu tulpina roșie, ramificată și cu flori trandafirii (Peplis portula). 3. Compus: mătreață-de-arbori sau mătreața-brazilor = lichen care crește pe ramurile coniferelor, producând pagube prin sufocarea copacilor sau adăpostirea insectelor dăunătoare; mătasea-bradului (Usnea barbata). – Cf. lat. *matricia.

mătreață¹ sf [At: LB / V: (îvr) met~, ~metrice / E: ns cf lat *matricia] 1 (Csc) Părticele albicioase de epidermă care se desprind de pe pielea capului. 2 (Spc) Pitiriazis. 3 (Bot; șîc ~-de-apă, ~-de-baltă, ~-verde) Mătasea (11) broaștei. 4 Plantă erbacee cu tulpina roșie, ramificată și cu flori trandafirii (Peplis portula). 5 (Bot; reg) Măcriș (Oxalis acetosella). 6 (Bot; reg) Mătasea-iepurelui (Cuscuta arvensis). 7 (Reg) Mucegai care apare la suprafața vinului. 8 (Bot; Buc; îc) ~-de-arbori sau ~ța-bradului Pletele-muierii (Usnea barbata).

MĂTREAȚĂ s. f. I. Părticele de epidermă de culoare albicioasă, care se desprind de pe pielea capului. ♦ Spec. Pitiriazis. II. 1. (Bot.) Mătasea-broaștei. 2. (Reg.) Plantă erbacee cu tulpina roșie, ramificată și cu flori trandafirii (Peplis portula). 3. Compus: mătreață-de-arbori sau mătreața-brazilor = un fel de lichen care crește mai ales, spânzurând ca niște firișoare alburii; mătasea-bradului (Usnea barbata). – Et. nec. Cf. lat. *matricia.

MĂTREAȚĂ s. f. 1. (Cu sens colectiv) Părticele de epidermă de culoare albicioasă, care se desprind de pe pielea capului. Din cînd în cînd se întorcea spre un domn civil... în redingotă neagră, cu ninsoare de mătreață pe umeri. C. PETRESCU, Î. II 72. 2. (Bot.) Mătasea-broaștei. Acum scot [broaștele] din mătreață numai ochii ficși și gurile lor rotunde și dezgustătoare. C. PETRESCU, Î. II 33. Au dat de o fîntînă plină de buruiene și de mătreață. SBIERA, P. 206. ◊ Compus: mătreață de arbori = un fel de lichen care crește mai cu seamă pe brazi, atîrnînd de crengile acestora ca niște firișoare alburii (Usnea barbata).

MĂTREAȚĂ f. 1) Materie organică constând din părticele albicioase de epidermă, desprinse de pe pielea capului. 2) Specie de alge plutitoare de pe suprafața apelor stătătoare; mătasea-broaștei. 3) Plantă erbacee cu tulpină roșie, ramificată și cu flori roz. * ~a-bradului sau ~-de-arbori specie de licheni dăunători, care se dezvoltă pe ramurile coniferelor. /Orig. nec.

mătreață-de-arbori (plantă) (desp. mă-trea-) s. f., g.-d. art. mătreții-de-arbori

mătreață-de-arbori (plantă) (mă-trea-) s. f., g.-d. art. mătreții-de-arbori

mătreață-de-arbori (bot.) s. f. (sil. -trea-), g.-d. art. mătreții-de-arbori

MĂTREAȚĂ-DE-ARBORI s. v. pletele-muierii.

mătreață-de-arbori s. v. PLETELE-MUIERII.