MĂLURÁRE, mălurări, s. f. Faptul de a se mălura [Var.: măluríre s. f.] – V. mălura.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂLURÁ, pers. 3 mălurează, vb. I. Refl. (Despre cereale) A se umple de mălură (1), a se înnegri din cauza mălurei, a se îmbolnăvi de mălură. – Din mălură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE MĂLURÁ se ~eáză intranz. A se îmbolnăvi de mălură; a fi atins de mălură. /Din mălură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mălurá vb., ind. prez. 3 sg. mălureáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink