MÂRZÁC, mârzaci, s. m. Nobil tătar care de obicei conducea o ceată ostășească. – Din tăt. mïrza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MÂRZÁC ~ci m. ist. Nobil tătar care conducea o ceată ostășească. /<tăt. mïrza
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MÂRZÁC s. (înv.) șerin. (Un ~ tătar.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mârzác s. m., pl. mârzáci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mîrzác (mârzáci), s. m. – Nobil sau șef al tătarilor. Tc. mirza (Șeineanu, II, 260). – Der. mîrzăciță, s. f. (nevastă de șef tătar); mîrzăcie, s. f. (noblețe tătară). Sec. XVII, înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink