lănțui [At: MARCOVICI, C. 15/18 / Pzi: ~esc, (reg) lănțui / E: lanț + -ui] 1 vt (C. i. oameni) A lega cu lanțuri (1) prinse de membre în cătușe Si: a încătușa, a înlănțui. 2 vt (Fig) A stârni puternic interesul cuiva Si: a captiva, a fermeca, a subjuga. 3-4 vr (Înv) A se succeda (în spațiu sau) în timp. 5-6 vt (Olt; Mun; pcf lățui²) A lățui² (1-2).