Definiția cu ID-ul 1132332:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
lustruitor, ~oare [At: COSTINESCU / V: (reg) ~rător[1] / Pl: ~i, ~oare / E: lustrui + -tor] 1-2 a, smf (Persoană) care lustruiește (1). 3 sn Unealtă cu care se dă lustru2 (1) Si: polizor. corectat(ă)
- În original, accentuat greșit: ~rător; am corectat accentul potrivit cu forma cuv. în trimiterea coresp. — LauraGellner