LUSTRIN, lustrine, s. n. Țesătură subțire de bumbac sau de mătase, avînd un luciu specific. Ție ți-a plăcut să trăiești comod: ore fixe și mînicuțe de lustrin. BARANGA, I 154. Bărbatul corpolent din cale-afară, cu haina de lustrin neagră și cu vesta albă bombată. C. PETRESCU, C. V. 18. Cei doi... clănțăneau din dinți, învălindu-se în niște caftane rupte de lustrin. CONTEMPORANUL, III 820. – Pl. și: (m.) lustrini (I. IONESCU, D. 508). – Variantă: lustrină s. f.