louré (cuv. fr. [lwrε] „a lega un șir de sunete, accentuând prima notă”), termen de articulație*, la instrumentele cu coarde și cu arcuș, ce implică accentuarea expresivă a tuturor sunetelor dintr-un legato* și purtând deasupra o liniuță orizontală; o detașare expresivă în spațiul unui legato. Ex.: tema a II-a din prima parte a Sonatei pentru pian și vl. în fa minor op. 6, de George Enescu.