lopățeá și (maĭ des) lopățícă f., pl. ele (dim. d. lopată). Lopată mică de metal de luat jaratic din sobă. Un fel de pedică saŭ opritoare la războĭu de țesut (Suc.). Acea pĭesă a juguluĭ care e supt gîtu bouluĭ (în nord podhorniță). Omoplat, spătă (numită și lopățica umăruluĭ). Lopătar, cosar (o pasăre). O plantă cruciferă (lunaria rediviva).