lopățea sf vz lopățică

LOPĂȚEA ~ele f. Plantă erbacee decorativă cu flori mari liliachii. /lopată + suf. ~ar

lopățeà f. plantă din fam. cruciferelor cu florile mari liliachii. (Lunaria rediviva).

lopățeá și (maĭ des) lopățícă f., pl. ele (dim. d. lopată). Lopată mică de metal de luat jaratic din sobă. Un fel de pedică saŭ opritoare la războĭu de țesut (Suc.). Acea pĭesă a juguluĭ care e supt gîtu bouluĭ (în nord podhorniță). Omoplat, spătă (numită și lopățica umăruluĭ). Lopătar, cosar (o pasăre). O plantă cruciferă (lunaria rediviva).

lopățeauă sf vz lopățică

lopățică sf [At: ANON. CAR. / V: ~țea, ~țeauă, ~pețea, ~pețeauă, ~peț~, ~pițea, ~poțea, ~poț~, lupățea, lupețică / Pl: -țele / E: lopată + -ică] 1-2 (Șhp) Lopată (1) (mică) Si: lopecioară (1-2). 3-22 (Reg) Lopată (6,8,10,14-17,20,22-24,29,31-37). 23 (Reg; pan) Unealtă de fag cu care se bat rufele și torturile, când se înălbesc Si: (reg) mai². 24 (Mol) Unealtă de țesut sau de tors nedefinită mai îndeaproape. 25 (Pan) Unealtă în formă de scândurică netedă și subțire, folosită la împletitul plaselor pescărești Si: caloneț, (reg) spată, spetează. 26 (Pan) Mică unealtă care se folosește la moară pentru a ajuta curgerea făinii în lada de lemn. 27 (Reg; pan) Botniță pusă vițeilor după înțărcare, ca să nu mai sugă Si: (reg) scândură. 28 (Reg) Căuș de lemn sau de tablă folosit pentru scoaterea apei din luntre Si: (reg) ispol. 29 (Mol) Scândurică îngustă cu care se netezește mămăliga după ce a fost amestecată. 30 Un fel de lingură mai mare pentru servit friptura. 31 (Reg) Un fel de linguriță cu care se mănâncă oul fiert moale. 32 (Pan) Linguriță pentru substanțe chimice. 33 (Med; înv) Instrument folosit în chirurgie. 34 (Med; pan) Scândurică folosită la imobilizarea unui membru fracturat sau luxat Si: atelă. 35 (Rar; pan) Scândurică crestată folosită la scărpinat. 36 (Îvp) Băț cu care se aplicau lovituri la tălpi sau în palme. 37 (Reg; la jocuri; îf lopățea) Scândurică folosită ca o pârghie la jocul „de-a puricele”. 38 (Reg; la jocuri) Leaț cu care se lovesc pietrele în cădere. 39 Linguriță plată din lemn, de plastic etc. cu care se mănâncă înghețata la pahar. 40 (Reg; pan; la moară) Titirez. 41 (Reg; pan; la moară) Bucată de lemn care ține teica. 42 (Reg; lpl; șîs) Lopețile vântului Aripi la vânturătoarea agricolă. 43 (Reg; la plug) Bucată de fier care unește coarnele Si: punte. 44 (Reg) Cormană la plug. 45 (Reg) Piesă la plug fixată în cele două dăltuituri din podul osiei Si: schimbătoare, (reg) mână¹. 46 (Reg) Fiecare dintre stinghiile care leagă carâmbii loitrelor la car Si: spetează. 47 (Reg; lpl) Bucățele de lemn care fixează oiștea în crucea carului. 48 (Reg) Fiecare dintre cele două bucăți de scândură care leagă partea de sus a jugului de policioară Si: (pop) spetează. 49 (Reg; șîs) ~ cu borte Scândurică cu mai multe găuri cu ajutorul căreia se fixează pânza la războiul de țesut Si: (pop) lopiscă (7), muierușcă. 50 (Reg) Fiecare dintre pedalele cu ajutorul cărora se schimbă ițele la războiul de țesut Si: tălpig. 51 (Reg) Fiecare dintre cele două brațe ale vatalelor la războiul de țesut Si: (pop) spetează. 52 (Reg) Piesă mobilă la războiul de țesut mecanic, acționată de axul acestuia. 53 (Reg; lpl) Aripi pe grindeiul de la piuă. 54 (Reg; lpl) Fofează (6). 55 (Reg; lpl) Cele două scânduri paralele care constituie corpul meliței. 56 (Reg) Bețișor cu care se răsucește frânghia ferăstrăului pentru a întinde pânza de tăiat Si: coardă (3), pană¹. 57 (Reg; lpl) Fiecare dintre piesele care țin jugul joagărului între corfe Si: (reg) cioacă. 58 (Reg) Pedală de la scăunoaie, pe care dulgherul apasă cu piciorul pentru a fixa lemnul de cioplit Si: (reg) lopiscă (8), tălpig. 59 (Reg; îf lopățeauă) Fiecare dintre cele două laturi, fixate în unghi drept, la colțarul de dulgherie sau de tâmplărie. 60 (Reg; lpl) Fiecare dintre carâmbii scării. 61 (Reg) Fiecare dintre bucățile (mici) de leaț fixate orizontal în perete pentru a servi drept suport. 62 (Reg) Spată¹ cu partea musculară a piciorului din față al mielului, folosită în alimentație. 63 (Reg; îf lopoțea) Greabăn la cal sau la bou. 64 (Mol) Lăbuță a cârtiței. 65 (Reg) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze pețiolate și dințate, cu flori mari, liliachii, care crește prin pădurile umbroase și umede din regiunea montană (Lunaria rediviva). 66 (Reg) Plantă din familia umbeliferelor nedefinită mai îndeaproape (Ferulago galbenifera). 67 (Orn; reg) Lopătar (8) (Platalea leucorhodia).

lopețea sn vz lopățică

lopețeauă sf vz lopățică

lopețică sf vz lopățică

lopițea sf vz lopățică

lopoțea sf vz lopățică

lopoțică sf vz lopățică

lupățea sf vz lopățea

lupățică sf vz lopățică

BĂRBĂTUȘ sm. 1 dim. BĂRBAT ¶ 2 🐒 Partea bărbătească a unui animal ¶ 3 LOPĂȚICĂ.

LOPĂȚICĂ, lopățele, s. f. Diminutiv al lui lopată. ♦ Unealtă, piesă sau obiect care amintește forma unei lopeți mici sau care are o funcție asemănătoare cu a acesteia. Coliviile... se arătau prin învălmășagul unor plante pletoase, puse sus, pe niște lopățele bătute în perete. GALACTION, O. I 328. ♦ Scîndurică servind la imobilizarea unui membru fracturat sau luxat; atelă. Dacă ai pe cineva să-ți tragă osul la loc și să-l potrivească între două lopățele, într-o săptămînă, două îmbli iar la horă. GALAN, Z. R. 260.

LOPĂȚICĂ ~ele f. (diminutiv de la lopată) 1) Obiect mic de uz casnic asemănător cu lopata. ~ de mestecat hrana pentru porci. ◊ ~ de mămăligă unealtă cu care se tipărește mămăliga după mestecare și a cărei coadă poate servi ca făcăleț. 2) Bucată mică de scândură, cu mâner, folosită la netezirea pereților unși cu lut. 3) Piesă din lemn, din metal sau din material plastic folosită pentru a imobiliza un membru fracturat; atelă. 4) Fiecare dintre cele două oase plate de formă triunghiulară, care constituie partea posterioară a articulației umărului; omoplat. /lopată + suf. ~ar

lopățică f. 1. lopată mică de fier pentru sobe; 2. lopățica umărului, numele vulgar al omoplatului; 3. Mold. bulfeiul jugului; 4. scândurică cu mai multe găuri la răsboiul de țesut.

cosár m. Un fel de bîtlan alb cu cĭocu ca lopata, numit și lopățică.

lopățică s. f., g.-d. art. lopățelei; pl. lopățele

lopățică s. f., g.-d. art. lopățelei; pl. lopățele, art. lopățelele

lopățică s. f., g.-d. art. lopățelei; pl. lopățele

lopățică, -țele.

LOPĂȚEA s. v. bată.

LOPĂȚEA s. (TEHN.) bată, băteală, braț, brățară, fălcea, fofează, mănușă, mînă, spetează. (~ la războiul de țesut.)

LOPĂȚICA UMĂRULUI s. v. omoplat, scapulă, spată.

LOPĂȚICĂ s. v. bulfeu, cocârlă, cordar, cruce, întinzător, schimbătoare, spetează, stinghie, strună.

LOPĂȚICĂ s. 1. (TEHN.) (pop.) scânduriță, (Transilv.) scândurea, scândurice. (~ la războiul de țesut.) 2. v. spetează. 3. v. atelă.

lopățica umărului s. v. OMOPLAT. SCAPULĂ. SPATĂ.

LOPĂȚICĂ s. 1. (TEHN.) (pop.) scînduriță, (Transilv.) scîndurea, scîndurice. (~ la războiul de țesut.) 2. (TEHN.) pop, spetează, stinghie. (La cîrceie se află o ~.) 3. (MED.) atelă. (~ pusă la o mînă fracturată.)

lopățică s. v. BULFEU. COCÎRLĂ. CORDAR. CRUCE. ÎNTINZĂTOR. SCHIMBĂTOARE. SPETEAZĂ. STINGHIE. STRUNĂ.