logogrif sn [At: POEN. – AAR. – HILL. V. II, 114 / V: (îvr) ~ă sf / Pl: ~uri, (rar) ~e, (înv) ~i sm / E: ngr λογόγριφος, fr logogriphe] 1 Joc distractiv care constă în deducerea unui cuvânt din altul prin adăugarea, eliminarea sau inversarea unor sunete sau silabe. 2 (Pex) Limbaj obscur, ininteligibil. 3 (Pex) Lucru greu de descifrat.