locuire sf [At: (a. 1658) CCR 108/20 / V: (înv) lăc~ / Pl: ~ri / E: locui] 1 Stabilire cu locuința (1) într-un anumit loc Si: domiciliere, (înv) ședere. 2 (Înv) Domiciliu. 3 (Înv) Poposire a cuiva într-un anumit loc. 4 (Înv) Conviețuire. 5 (Înv) Regiune sau zonă unde se află cineva.