LITOGRAFÍE (< fr. {i}; {s} lito- + gr. graphein „a scrie”) s. f. 1. Tehnică de imprimare a imaginii de pe suprafața tipografică plană direct pe foaia de hârtie trecută prin presă. Suprafața tipografică se execută pe o piatră litografică (calcar dens) sau pe o placă metalică (zinc, aluminiu). L. au fost făcute după opere ale unor artiști celebri ca: Matisse, Picasso, De Chirico etc. Inventat de germanul Alois Senefelder în 1796. S-a răspândit rapid în toată Europa și America datorită procedeului mai puțin laborios și calității efectelor de materialitate și expresivitate, apropiate de cele ale desenului. 2. Lucrare obținută prin acest procedeu. ♦ Întreprindere sau atelier în care se execută astfel de lucrări.