litografia vt [At: STAMATI, D. / P: ~fi-a / Pzi: ~iez / E: fr lithographier] A multiplica prin litografie (1).

LITOGRAFIA, litografiez, vb. I. Tranz. A multiplica prin litografie. Începînd cu data de 1 aprilie 1954, manuscrisele pentru orice fel de lucrări ce se vor tipări, multiplica, litografia etc. vor fi prezentate în noua formă ortografică. COL. HOT. DISP. 1953, 1079. Studiile de cosmografie le făceam numai pe niște foi litografiate, căci... ne lipseau sculele cu care să contemplăm macrocosmul. I. BOTEZ, ȘC. 56. – Pronunțat: -fi-a.

LITOGRAFIA vb. I. tr. A multiplica prin litografie. [Pron. -fi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. lithographier].

LITOGRAFIA vb. tr. a multiplica prin litografie. (< fr. lithographier)

A LITOGRAFIA ~ez tranz. (texte, desene, gravuri) A multiplica prin litografie. [Sil. -to-gra-fi-a] /<fr. lithographier

litografià v. a imprima prin mijlocul litografiei.

LITOGRAFIE, (2, 3) litografii, s. f. 1. Metodă de reproducere și de multiplicare pe hârtie a textelor, desenelor, figurilor etc., prin utilizarea de negative imprimate sau desenate pe o piatră specială, calcaroasă. 2. Atelier, secție sau întreprindere unde se multiplică prin litografie (1). 3. Desen sau tablou multiplicat prin litografie (1). – Din fr. lithographie.

litografie sf [At: (a. 1833) URICARIUL VIII, 202 / Pl: ~ii / E: fr lithographie] 1 Metodă de reproducere și de multiplicare pe hârtie a textelor, desenelor, figurilor etc., prin utilizarea de negative imprimate sau desenate pe o piatră specială, calcaroasă. 2 Lucrare artistică obținută prin litografie (1). 3 Loc în care se produc lucrări de litografie (1).

LITOGRAFIE, litografii, s. f. 1. Metodă de reproducere și de multiplicare pe hârtie a textelor, desenelor, figurilor etc., prin utilizarea de negative imprimate sau desenate pe o piatră specială, calcaroasă. 2. Atelier, secție sau întreprindere unde se multiplică prin litografie. 3. Desen sau tablou multiplicat prin litografie. – Din fr. lithographie.

LITOGRAFIE, litografii, s. f. Metodă de multiplicare a textelor, desenelor, figurilor etc. prin utilizarea de negative imprimate sau desenate pe o piatră specială calcaroasă; atelier sau întreprindere unde se multiplică prin acest procedeu. Ți-am găsit un loc la o litografie, un loc plătit mult mai bine ca unul de copist, și în care poți să-ți faci un mai frumos viitor. CARAGIALE, O. II 246. ♦ Desen sau tablou multiplicat prin această metodă. Icoana s-a șters, iar în locul ei a rămas o litografie veche, murdărită de mîinile multe prin care trecuse. ARDELEANU, D. 50. În fața lui, o litografie colorată înfățișa o femeie minunat de frumoasă. D. ZAMFIRESCU, R. 21.

LITOGRAFIE s.f. Metodă de reproducere a textelor, a desenelor etc. prin folosirea unor negative imprimate pe o piatră de calcar; atelier unde se execută astfel de lucrări. ♦ Desen sau tablou reprodus prin acest procedeu. [Gen. -iei. / < fr. lithographie, cf. gr. lithos – piatră, graphein – a scrie].

LITOGRAFIE s. f. reproducere și multiplicare a textelor, desenelor etc. prin negative imprimate pe o piatră de calcar. ◊ lucrarea obținută. ◊ secție într-o întreprindere, atelier unde se execută astfel de lucrări. (< fr. lithographie)

LITOGRAFIE ~i f. 1) Procedeu de reproducere și multiplicare a unor texte, desene etc. prin negative imprimate pe o piatră de calcar. 2) Lucrare realizată prin acest procedeu. [G.-D. litografiei; Sil. -to-gra-] /<fr. lithographie

litografie f. 1. arta de a imprima pe hârtie, pânză, etc. ceea ce s’a scris sau gravat pe o piatră de specie particulară cu diamantul sau cu cerneală chimică: litografia a fost inventată la 1796 de bavarezul Senefelder; 2. foaie imprimată prin acest procedeu.

*litografíe f. (vgr. líthos, peatră și grafíe). Arta de a tipări scrisu orĭ figurile desemnîndu-le c’un creĭon gras orĭ c’un fel de cerneală pe o peatră specială. Scris orĭ figură reprodusă pin această artă. Atelieru litografuluĭ. – Litografia a fost inventată la 1796 de Germanu Senefelder, născut în Praga și trăit în München.

*litografiéz v. tr. (d. litografie). Tipăresc pin arta litografiiĭ.

litografia (a ~) (desp. -to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 1 sg. litografiez (desp. -fi-ez), 3 litografiază, 1 pl. litografiem; conj. prez. 1 sg. să litografiez, 3 să litografieze; ger. litografiind (desp. -fi-ind) corectat(ă)

litografia (a ~) (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 litografiază, 1 pl. litografiem (-fi-em); conj. prez. 3 să litografieze; ger. litografiind (-fi-ind)

litografia vb. (sil. -gra-fi-a), ind. prez. 1 sg. litografiez, 1 pl. litografiem (sil. -fi-em), conj. prez. 3 sg. și pl. litografieze; ger. litografiind (sil. -fi-ind)

litografia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. litografiază, 1 pl. litografiem, ger. litografiind)

litografie (desp. -to-gra-) s. f., g.-d. art. litografiei; (secții, desene) pl. litografii, art. litografiile (desp. -fi-i-)

litografie (-to-gra-) s. f., g.-d. art. litografiei; (secții, desene) pl. litografii

litografie s. f. (sil. -gra-) → grafie

litografiez, -fiere inf. s.

LITO- „piatră, bolovăniș, concrețiune”. ◊ gr. lithos „piatră” > fr. litho-, germ. id., engl. id., it. lito- > rom. lito-. □ ~carp (v. -carp), s. n., fruct fosil petrificat; ~cenoză (v. -cenoză₂), s. f., evacuare de calculi sau de fragmente calculare prin uretră; ~ceras (v. -ceras), s. m., gen de amoniți fosili din jurasic, cu cochilie evolută și larg ombilicată; ~clastie (v. -clastie), s. f., operație de zdrobire a calculilor vezicali, în vederea extragerii lor din uretră; ~clază (v. -clază), s. f., geoclază*; ~dendron (v. -dendron), s. m., gen de hexacoralieri cu specii răspîndite din triasic pînă în neozoic; ~fag (v. -fag), adj., care mănîncă nisip sau pietriș; ~fagie (v. -fagie), s. f., formă de manifestare a sindromului de pica la animale, constînd în consumul de nisip sau de pietriș; ~fil (v. -fil₁), adj., 1. (Despre elemente chimice) Care se concentrează, de preferință, în litosferă. 2. (Despre pești) Care depune icrele pe un substrat pietros; ~gen (v. -gen₁), adj., care produce calculi; ~geneză (v. -geneză), s. f., totalitatea proceselor de formare a rocilor sedimentare; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu de reproducere și de multiplicare a textelor, figurilor, desenelor etc., prin utilizarea de negative imprimate pe o piatră calcaroasă specială; ~id (v. -id), adj., care are aparența pietrei; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul rocilor sedimentare; ~sferă (v. -sferă), s. f., înveliș extern solid și pietros al globului pămîntesc; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semințe dure și pietroase; ~telmă (v. -telmă), s. f., apă adunată în scobiturile stîncilor calcaroase marine; ~tom (v. -tom), s. n., instrument utilizat în litotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., operație chirurgicală de extragere a calculilor din vezica urinară; ~tripsie (v. -tripsie), s. f., operație chirurgicală de zdrobire a calculilor din interiorul vezicii; ~xil (v. -xil), s. n., țesut lemnos fosilizat.

LITOGRAFÍE (< fr. {i}; {s} lito- + gr. graphein „a scrie”) s. f. 1. Tehnică de imprimare a imaginii de pe suprafața tipografică plană direct pe foaia de hârtie trecută prin presă. Suprafața tipografică se execută pe o piatră litografică (calcar dens) sau pe o placă metalică (zinc, aluminiu). L. au fost făcute după opere ale unor artiști celebri ca: Matisse, Picasso, De Chirico etc. Inventat de germanul Alois Senefelder în 1796. S-a răspândit rapid în toată Europa și America datorită procedeului mai puțin laborios și calității efectelor de materialitate și expresivitate, apropiate de cele ale desenului. 2. Lucrare obținută prin acest procedeu. ♦ Întreprindere sau atelier în care se execută astfel de lucrări.