liliuț, (liuliuț), s.n. – 1. Leagăn de grindă (spre diferență de leagănul cu talpă). „Un fel de leagăn ce se agață în grădină ori în creanga unui arbore, dacă mama se duce pe dealuri la fân, cu copilaș cu tot” (Bud, 1908): „Mi se șede de drăguț / Ca la pruncă cu liliuț” (Bârlea, 1924, II: 33). 2. Leagăn pentru copil mic, purtat de femei când merg la cosit, departe de sat; mai ales prin Borșa, Moisei, Săcel etc. (Bârlea, 1924). (Maram.). – Din liuliu (DER); cf. rus. liuliuka „leagăn” sau creație expresivă.