LILIAC¹, lilieci, s. m. Arbust cu flori plăcut mirositoare, albastru-roșcate sau albe, în inflorescențe bogate; se cultivă ca plantă ornamentală (Syringa vulgaris). Zîmbirile primăverii și miresmele liliacului mă scoaseră la lumină. SADOVEANU, O. II 390. Pe-atunci înflorea liliacul și noaptea cădea parfumată. TOPÎRCEANU, B. 63. Privighetoarea cîntă, și liliacul e-nflorit! MACEDONSKI, O. I 62. Se scuturau De floare liliecii. EMINESCU, O. I 186. ♦ Floarea acestui arbust. Un buchet de liliac alb. – Pronunțat: -li-ac.