2 intrări
27 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LICENȚIA, licențiez, vb. I. Tranz. (Rar) A concedia pe cineva dintr-un serviciu. [Pr.: -ți-a] – Din fr. licencier (după licență).
LICENȚIA, licențiez, vb. I. Tranz. (Rar) A concedia pe cineva dintr-un serviciu. [Pr.: -ți-a] – Din fr. licencier (după licență).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
LICENȚIAT, -Ă, licențiați, -te, s. m. și f. 1. Persoană care a obținut o licență (1). 2. (Jur.) Persoană autorizată printr-un contract de licență să utilizeze un brevet de invenție sau o marcă, de către titularii acestora. [Pr.: -ți-at] – Din fr. licencié, it. licenziato.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
licenția [At: BĂLCESCU, M. V. 292 / P: ~ți-a / Pzi: ~iez / E: fr licencier, lat licentiare] 1 vt (Înv; c. i. persoane din armată sau subunități militare) A elibera din armată Si: a libera. 2 vt (Asr; c. i. persoane încadrate într-un serviciu) A concedia. 3 vt (Iuz) A acorda cuiva licența1 (14). 4 vr (Iuz) A ieși din limitele bunei-cuviințe și ale moralei. 5 vr (Iuz) A abuza de libertatea individuală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
licențiat, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) lițe~ / P: ~ți-at / Pl: ~ați, ~e / E: fr licencié, ger Lizenziat, lat licentiatus] 1-2 smf, a (Persoană) care a obținut o licență1 (14) Si: (rar) licent (1-2). 3 a (Înv) Eliberat din armată, funcție, serviciu etc. Si: concediat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LICENȚIAT, -Ă, licențiați, -te, s. m. și f. Persoană care a obținut o licență (1). [Pr.: -ți-at] – Din fr. licencié, it. licenziato.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LICENȚIA, licențiez, vb. I. Tranz. A concedia (pe cineva) dintr-un serviciu. – Pronunțat: -ți-a.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LICENȚIAT, -Ă, licențiați, -te, s. m. și f. (În vechea organizare a învățămîntului) Persoană care a trecut examenul de licență al unei instituții de învățămînt superior și a obținut titlul respectiv. După trei ani era licențiat în drept. VLAHUȚĂ, O. A. III 22. – Pronunțat: -ți-at.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LICENȚIA vb. I. tr. A concedia, a da afară din serviciu pe cineva. [Pron. -ți-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. licencier, it. licenziare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LICENȚIAT, -Ă s.m. și f. Posesor al unui titlu sau al unei diplome de licență. [Pron. -ți-at. / cf. fr. licencié].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LICENȚIA vb. tr. a concedia pe cineva din serviciu. (< fr. licencier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
LICENȚIAT, -Ă s. m. f. posesor al unui titlu, al unei diplome de licență. (< fr. licencié, it. licenziato)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A LICENȚIA ~ez tranz. rar (persoane) A da afară dintr-o funcție, dintr-un post ca fiind necorespunzător; a concedia; a elibera; a destitui. /<fr. licencier
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LICENȚIAT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care a obținut diplomă de licență. [Sil. -ți-at] /<fr. licencié, it. licenziato
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
licențià v. a concedia, vorbind de trupe.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*licențiát, -ă adj. Care a fost licențiat, congediat: soldațĭ, elevĭ licențiațĭ. Subst. Care a obținut licența universitară: licențiat în filologie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*licențiéz v. tr. (mlat. licentiare, fr. licencier). Congediez, daŭ drumu (vorbind de trupe).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
licențiată (desp. -ți-a) s. f., g.-d. art. licențiatei; pl. licențiate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
licențiată (-ți-a-) s. f., g.-d. art. licențiatei; pl. licențiate
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
licențiată s. f. (sil. -ți-a-), pl. licențiate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
licenția (a ~) (rar) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 licențiază, 1 pl. licențiem (-ți-em), conj. prez. 3 să licențieze; ger. licențiind (ți-ind)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
licenția vb. (sil. -ți-a), ind. prez. 1 sg. licențiez, 1 pl. licențiem (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. licențieze; ger. licențiind (sil. -ți-ind)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
licenția (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. licențiază, ger. licențiind)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LICENȚIAT adj., s. titrat. (Un tânăr ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LICENȚIAT adj., s. titrat. (Un tînăr ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Licenția ≠ a numi
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A licenția ≠ a angaja
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
licențiat, -ă, licențiați, -te s. m., s. f. (glum.) absolvent de liceu.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -ți-a-tă
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
licenția, licențiezverb
etimologie:
- licencier (după licență). DEX '09 DEX '98 DN
licențiat, licențiațisubstantiv masculin licențiată, licențiatesubstantiv feminin
-
- După trei ani era licențiat în drept. VLAHUȚĂ, O. A. III 22. DLRLC
-
- 2. Persoană autorizată printr-un contract de licență să utilizeze un brevet de invenție sau o marcă, de către titularii acestora. DEX '09
etimologie:
- licencié DEX '09 DEX '98 DN
- licenziato DEX '09 DEX '98 MDN '00